De la „Nu corporația face legislația” la votăm partidul corporatiștilor.

„Dacă Nicușor poate, nu putem și noi?”

În perioada 2010-2011 Romania activistă era cuprinsă de un curent de protest politic ecologist împotriva unei corporaţii, Gabriel Resources, care urma să distrugă caţiva munţi şi să polueze câteva sate în Apuseni. Atunci, în Cluj, Bucureşti, Braşov, Iaşi şi in multe alte oraşe din tară, toată lumea striga „Nu corporaţia face legislaţia”. Atunci, clasa mijlocie, suporterii, stânga politică, anarhiştii, dreapta politică, naţionaliştii erau într-un consens protestatar şi strigau cu toții împotriva corporaţiilor. Atunci, nu mai conta cine suntem şi de unde venim, conta doar acest ideal ecologist-politic ce elimina toate diferenţele între oameni şi crea o echivalenţă identitară între cei care protestau. Asta a fost atunci..

Acum, o bună parte din populaţia anti-sistem ce se declară populistă, ecologistă, feministă, de stânga sau de dreapta, l-a votat pe Nicuşor Dan şi al său partid middle-class corporatist cu parfum de organizaţie civică, Uniunea Salvaţi Bucureştiul. „Stânga Românească”, adică acei care ar trebui să fie cei mai anti-corporatisti şi critici faţă de capitalism, este într-o confuzie continuă din 1989 încoace, şi a ajuns să voteze cu acest partid de dreapta anti-sistem, care reprezintă curentul unei noi Drepte în politica din România. Elitismul, burghezia şi corporatismul afişat de Nicusor Dan şi Clotilde Armand, nu a părut să deranjeze „lumea bine îmbrăcată” şi educată a Bucureştiului, ba chiar a mobilizat-o, inspirat-o, reuşind să obţină 25-30% din voturile totale în Bucureşti.

Anumite voci ar spune că orice poziţie anti-sistem este bună, pentru a putea încuraja apariţia altor partide ce pot sparge monopolul PSD-PNL. Însă, să nu uităm, că tot spaţiul politic din Centrul şi Estul Europei este dominat de partide ultra conservatoare şi de dreapta, unele noi, altele vechi, cu iz fascist pe alocuri, ce s-au poziţionat „anti-sistem” în momentul în care au fost alese, cum ar fi in Polonia, Slovacia si Ungaria. Dar, sistemul faţă de care se antagonizau era birocraţia de la Bruxelles ce ne impune cote de refugiaţi sau social-democraţia ex-comunistă care încă fură şi corupe ţara. La fel şi în Bucureşti. Sistemul e reprezentat, după Nicuşor şi USB, ca fiind sistemul PSD, corupt şi bolnav, iar anti-sistemul suntem noi, burghezii de dreapta middle si upper class. În ochii PSD, sistemul este ori sistemul Băsescu şi Iohannis iar ei sunt vocea anti-sistem ce vor sa înlăture aceste pericole. În ochii PNL, retorica USB se aplică şi lor, adăugând retorica anti-pensionari şi anti-săraci. Iar în cazul întregii populaţii, sistemul este clasa politică (nu şi clasa economică) coruptă şi bolnavă, iar anti-sistemul suntem noi, restul populaţiei, ce se simte exclusă din procesul politic şi democratic. Aceste două identităţi ale sistemului şi anti-sistemului sunt identităţi fluide ce îşi schimbă însemnătatea după cum fiecare grupare politică le articulează pentru propriul interes.

O nouă traiectorie a spaţiului politic, aşa cum vor să îl definească PSD şi PNL, pare să fie spaţiul comun de centru-stânga şi centru-dreapta, în opoziţie faţă de vocile anti-sistem. Victor Ponta a îngrozit publicul românesc, spunând că Nicuşor Dan şi USB sunt precum extremiştii de stânga din Spania şi Grecia ce se dau cocoşi înainte de alegeri cu promisiuni măreţe, dar după alegeri tot pragmatici, raţionali şi supuşi rămân. Blatul politic făcut de PSD şi PNL în ultimii ani este în trend cu unirea centrului dreapta şi stânga din mai multe ţări europene cu scopul de a ţine strâns ordinea şi „normalitatea politică” în faţa ameninţării partidelor noi, fie că-s populiste, fasciste sau comuniste. Iar USB, pe lângă faptul că deja a arătat că poate eroda electoratul PNL, poate să devină USR(Uniunea Salvaţi România), la nivel naţional, şi să muşte din electoratul ambelor partide, dacă se poziţionează puternic anti-sistem. Însă, rămâne întrebarea în legătură cu identitatea anti-sistem a USB. Cum poate partidul corporatiştilor să fie, cu adevărat, alternativa în România? Ce oferă ei atât de diferit faţă de drumul glorios liberal-european pus în faţă de PNL, de merită admiraţia şi atenţia noastră? Alternativa politică trebuie creată pe partea cealaltă a spectrului politic. Stânga nu trebuie să aştepte ca UBS sa devina USR, ci trebuie să acţioneze, să se mobilizeze şi să se organizeze ca un partid în opoziţie faţă de sistemul politic actual şi faţă de aceste partide „apolitice” de dreapta. USB a arătat cât de uşor poţi atrage electoratul de partea ta dacă te brand-uieşti ca un partid nou şi necorupt care vrea să distrugă sistemul politic de până acum. Astfel, întrebarea următoare ce-ar trebui să şi-o pună „Stânga Românească” este: „Dacă Nicuşor poate, nu putem şi noi?”.

Share: facebookredditmailfacebookredditmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*
Website