Despre morală în politică

un micro-manifest filozofico-practic-naiv de reformă politică

 

Se spune că religiile, ideologiile și națiunile se (re)startează pornind de la declarații-manifest care se revarsă asupra mulțimilor de la înălțimea unei figuri autoritare și/sau carismatice care binecuvântează istoria cu o inovație de idei răvășitoare. În același timp putem avea inovații ideologice pornind de la ficțiuni cum e cazul lui Moise care s-a coborât de pe munte cu un inventar de declamații de origine extra-judiciară, pentru că organul emitent nu a găsit o metodă mai bună de comunicare. Câte porunci a adus Moise de pe munte? Niciuna. Pentru că din punct de vedere materialist-istoric, evenimentul nu a avut loc. (Punchline adaptat după o glumă de posh-ul comediant Jimmy Carr).

Așadar nu ar trebui să avem nicio reținere intelectuală sau jenă morală în a ne construi propriile noastre directive de conduită publică, mai ales dacă au valențe politice. Ne legitimează nu doar istoria și moștenirea filozofică europeană dar mai ales contextul politic ușor-apocaliptic local și internațional, care ne răscolește angoasele de la nivel de trepidații domestice (să îmi cumpăr casă pe datorie sau nu, îmi permit să îmi iau o vacanță, am bani de facturi și alte tragedii), până la nivel de angst social manifestat prin explozii de #rezistență, furie anti-sistem, nihilism periferic, anarhism facebook-cian, meme-tism subversiv dar pasiv social, și ocazional, dar limitat demografic, angajare în activism constructiv, solidarizare în jur de concepte, doctrine și programe.

Michael Shermer, în solida sa carte The Moral Arc: How Science Leads Humanity Toward Truth, Justice, and Freedom (2015) se urcă pe umerii unui alt gigant al intelectualității americane, Steven Pinker (care la rândul său a produs un tom de peste 1000 de pagini despre progresul moral), și ne arată cum progresul moral a fost și continuă să fie posibil în ciuda împiedicărilor frecvente ale civilizației în războaie și extremism. The moral arc of the universe bends towards justice (arcul moral al universului se înclină către justiție) ne spune Martin Luther King Jr, citat de Shermer. Atât Shermer cât și Pinker remarcă că avem șanse de redresare ca și civilizație dacă păstrăm inerția istorică a arcului moral în regim non-auto-destructiv.

Shermer propune un decalog de principii morale, care, spre deosebire de non-existentul decalog al lui Moise, e ancorat în modernitate și chiar are aplicabilitate practică. Voi prelua decalogul umanist a lui Shermer și îl voi modela într-un cod deontologic politic. Apoi voi propune un proiect (naiv) de reformă politică cu scopul de a reconstrui arcul moral în România.

 

1.Principiul Regulii de Aur. Comportă-te cu alții așa cum ai dori ca alții să se comporte cu tine. În politică s-ar transpune în Principiul Bunului Simț din Oglindă. Imaginează-te tu ca politician adresându-te lumii printr-o oglindă cu fața reflectantă spre tine, cealaltă față fiind transparentă total. Lumea te vede limpede dar tu te vezi doar pe tine. Astfel acțiunile tale îți sînt reflectate spre tine ca și cum ar reprezenta reacția lumii față de tine. Iar lumea te va vedea așa cum ești.

2.Principiul Întreabă Mai Întâi. Pentru a afla dacă acțiunea ta e corectă sau incorectă, întreabă mai întâi. Acest principiu acoperă o limitare a principiului 1, atunci când acești “alții” gândesc altfel decât tine. Partidele politice ar trebui să aibă un Filtru Moral intern cu mandatul de a preveni membri partidului de la derapaje morale și declarații publice stupide. Filtrul Moral ar putea să se autosesizeze când vreun membru de partid derapează de la bunul simț.

3.Principiul Fericirii. Caută fericirea având în vedere fericirea altuia și nu căuta fericirea când aceasta duce la nefericirea altuia. Fericirea ca un ghidaj de ideologie politică? Poate părea absurd, dar când ne gândim cum plutocrații dragnieni sînt mânați de un hedonism barbar fără limite, ce se măsoară în sute de hectare și zeci de milioane de parale, ne dăm seama că motivația lor reală e fericirea personală și de clan mai mult chiar decât voința de putere, și categoric mult deasupra fericirii poporului. De digerat: Raportul Mondial al Fericirii pe 2017 plasează România pe locul 57 din 155 de țări.

4.Principiul Libertății. Caută mereu libertatea având în vedere libertatea altora și nu căuta libertatea când duce la pierderea libertății altcuiva prin forță sau fraudă. Transpus în politică: nu limita drepturile civice unei categorii sociale pe criterii sub-universale gen tradiție religioasă sau usturime în globul ocular în fața unor parade LGBTQ+ multicolore.

5.Principiul Echității. Când ești pus în fața unei decizii morale, imaginează-ți că nu știi dacă ești producătorul sau recipientul acțiunii morale, iar când nu ești sigur, plasează-te automat de partea recipientului. Acest principiu se bazează pe conceptele de voal al ignoranței și poziție inițială create de filozoful John Rawls, după care agenții morali nu își cunosc poziția în societate când fac reguli și legi. Echitatea în politică ar trebui să ducă la un gen de empatie ideologică cu cei de la polul opus: liberalii să iasă la sate mult mai des, să viziteze gospodării sărace, să stea de vorbă cu omul simplu votant de stânga iar social-democrații să stea de vorbă cu corporatiștii și antreprenorii urbani.

6.Principiul Rațiunii. Încearcă să găsești motive raționale pentru acțiunile tale morale, consultând pe alții, pentru a verifica că motivele nu sînt auto-justificări sau raționalizări de prejudecăți. Mișcări politice, gen demiteri de prim-ministru pentru că nu se aservește plutocrației, ce duc la harakiri în propriul partid, se plasează în afara rațiunilor cu standard moral. Când motivele nu se raportează la valori ce cuprind toată societatea, actul politic devine automat viciat moral.

7.Principiul Responsabilității și Iertării. Asumă-ți responsabilitate totală pentru acțiunile tale morale și fii pregătit pentru a îți cere iertare și a oferii restituții reparatoare părții vătămate. De asemenea, ține-i responsabili pe ceilalți pentru acțiunile lor morale și fii pregătit să oferi iertare celor cărora îți oferă scuze și restituții. În politică, partidele nu pot funcționa fără voința de putere dar trebuie să își asume ecoul moral al eșecurilor și infracțiunilor comise de membrii lor. Ciclul electoral e pârghia minimă de control. Activismul social e absolut necesar pentru menținerea standardului de democrație.

8.Principiul de Apărare a Celorlalți. Rezistă în fața celor răi și în fața transgresorilor morali. Apără pe cei slabi, și pe cei care  nu pot să se apere singuri. Toți cei non-LGBTQ+, indiferent de preferințele politice, au datoria morală de a susține dreptul tuturor la căsătorie. La fel de bine, corporatiștii și hipsterii de concerte electro pot să rupă din timpul lor online pentru a ieși în offline-ul de maidan, mizerie și sărăcie pentru a reconstrui capitalul uman și solidaritatea socială.

9.Principiul Extinderii Categoriei Morale. Încearcă să îi consideri pe ceilalți nu ca membrii ai familiei, clanului, rasei, religiei, națiunii, sexului tău. Oferă tuturora un statut moral egal. Evident, grupări gen Coaliția pentru Familie eșuează vădit la acest capitol pentru că operează pe principii de excludere, exact în direcția opusă extinderii spațiului moral și incluziunii tuturor categoriilor sociale.

10.Principiul de biofilie. Încearcă să contribui la supraviețuirea și prosperitatea tuturor ființelor vii, a ecosistemelor lor și a biosferei în general. Este esențial ca resursele biosferei țării să fie protejate prin programe politice pe termen lung și foarte lung. Pădurile au nevoie de redresare, animalele de orice fel trebuie protejate de exploatare pentru divertisment, geografia naturală trebuie protejată de vandalizare, tranziția către resurse regenerabile trebuie făcută imediat pornind de la infrastructură, populația trebuie educată să gândească ecologic și ecosistemic când se prezintă la vot. Toate acestea se pot regăsi în platforme politice.

 

Pentru a pune în practică aceste principii propun următorul experiment politic: înființarea unui Consiliu de Morală în Politică (CMP). Acest Consiliu va fi un organism așezat lângă forumul legislativ, dar nu va fi afiliat politic. CMP va avea puterea, atribuită probabil prin lege organică sau modificare de Constituție, să suspende din funcție temporar (sau permanent?) membrii ai legislativului sau executivului, sau să le suspende doar salariul,  în cazul când aceștia se fac vinovați de transgresiuni morale dovedite, ce nu cad imediat sub incidența legilor civile sau penale. De exemplu: plagieri, declarații mincinoase, absențe repetate din parlament, adormire în sala de ședințe, furturi de voturi, și alte transgresiuni care pot ușor fi recunoscute de societatea civilă dar care nu sînt neapărate codate în legislație. CMP va avea un Raport Deontologic ce va fi creat de societatea civilă. Membrii Consiliului, compus să zicem din 12 membrii, vor fi aleși prin vot direct de populație, pe o perioadă de 5 ani, cu ocazia alegerilor prezidențiale. Toți candidații vor trebui să treacă un test de validare etică prin comisii universitare, obligatoriu nepolitice, compuse din filozofi, psihologi și oameni de știință ce vor avea interviuri publice și în profunzime pe teme de moralitate cu acești candidați. Testele vor avea caracter secular. În același timp și publicul va putea intervieva acești candidați.

Avem nevoie de reformă și chiar revoluție morală în România? Categoric da. Teocratizarea și mafiotizarea politicii sînt un regres moral foarte grav. Dar, privind arcul istoric cu un oarecare optimism bine-temperat și lansând proiecte politice de grassroots bine așezate filozofic putem crea șansele de revitalizare a politicii românești.

 

Imagine:  Moartea lui Socrate, Jacques Jean David, 1787.

 

Share: facebookredditmailfacebookredditmail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*
Website